Ziua de celebrare a Radioului

În data de 13 februarie este sărbătorită Ziua Mondială a Radioului. A fost proclamată în 2011 de statele membre UNESCO și adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 2012 ca zi internațională.Acesta fiind cel mai accesibil mod de informare, educație și divertisment, utilizat de peste un secol. Această sărbătoare subliniază rolul vital al radioului în promovarea libertății de exprimare, a diversității culturale și a accesului la informație. Radioul este un instrumentul comunicare gândit să ajungă la comunități diverse din întreaga lume, chiar și în regiuni lipsite de acces la tehnologii avansate.

Celebrăm astăzi radioul, pentru că radioul a influențat, în decursul timpului, mai mulţi oameni decât televiziunea sau internetul. În această eră a noilor mijloace de comunicare, radioul rămâne cel care poate transmite orice mesaj, către oricine, în orice moment. Radioul reprezintă o voce pentru cei care şi-au pierdut-o și nu doar.

Radioul este un mijloc de comunicare cu costuri reduse, care ajunge la comunități îndepărtate și la persoane vulnerabile, oferind o platformă de dezbatere publică, indiferent de nivelul de educație al oamenilor oferind, prin diversitatea emisiunilor,  educație, divertisment și discurs public. Posturile radio acoperă o gamă largă de subiecte de la știri la muzică, sport și programe educaționale și altele  satisfăcând interese diverse și promovând un sentiment de comunitate. De asemenea, acesta joacă un rol crucial în comunicarea în situații de urgență și în caz de dezastre.

Cine este inventatorul radioului?

Nu vor exista nume specifice ale inventatorilor de radio, dar tehnologia de comunicații fără fir contribuită de următorii oameni de știință este încă benefică: Mahlon Loomis; James Clerk Maxwell; Nikola Tesla; Heinrich Rudolf Hertz; Reginald Fessenden; William Dubilier; Edwin Howard Armstrong; Guglielmo Marconi.

Marconi este considerat adevăratul tată al radioului, el a fost prima persoană care a aplicat cu succes teoriile tehnologiei wireless. Iar Edwin Howard Armstrong este considerat de mulți inventatorul FM (Modulare de frecvență), precum și tatăl radioului modern.

Primul sistem practic de comunicații radio fără fir a fost dezvoltat în Italia de Guglielmo Marconi. Marconi s-a bazat pe matematica fizicianului James Clerk Maxwell și pe experimentele lui Oliver Lodge și Heinrich Hertz pentru a transmite emisiuni experimentale din laboratorul pe care l-a construit în 1894 la vila de la țară a familiei sale. A dezvoltat sistemul său practic de comunicații fără fir în 1895 și a depus un brevet pentru acesta în Anglia în 1896, scrie Britannica.

La 13 mai 1897, Guglielmo Marconi transmitea primul mesaj radio din lume când vizita o stațiune balneară din Somerset – Weston-super-Mare, scrie BBC.

Marconi își dorea să experimenteze „telegrafia fără fire” – azi, cunoscută sub numele de radio.

Dacă inițial a fost interesat de conexiunea navelor, munca sa a evoluat de-a lungul timpului într-o revoluție a telecomunicațiilor.

Guglielmo Marconi a deschis calea pentru transmisiunile de radio și televiziune – adică ceva ce pentru noi azi pare normalitate: a asculta știrile sau emisiunea preferată la radio sau a urmări filmul mult așteptat la televizor.

Sursa foto: X / The Nobel Prize

Marconi experimentează undele radio în Marea Britanie după ce italienii nu au crezut în ideea lui

Revenind la Marconi, acesta venise în 1898 în Marea Britanie pentru a-și pune în practică experimentele, după ce a încercat, fără succes, să obțină interesul italienilor. Asistentul său – George Kemp – a sugerat că locul perfect pentru testare ar fi Canalul Bristol.

Astfel, pe 11 și 12 mai, echipa lui Marconi a amplasat un transmițător pe Flat Holm – o insulă situată la jumătatea Canalului Mânecii – și a început să transmită mesaje pe unde aeriene, mai scrie BBC. Totul, însă, în zadar. Pe 13 mai, instrumentele au început să funcționeze și să emită un sunet: „Can you hear me?”.

Acesta era mesajul lui Guglielmo Marconi, recepționat clar de echipa din Lavernock.

După primul succes, echipa lui Marconi s-a întors la Brean Down Fort – la sud de stațiunea balneară din Somerset – și și-a instalat din nou echipamentele pentru un nou experiment. De data aceasta, mesajul a fost trimis la o distanță de aproximativ 10 mile (16 kilometri) – un record la vremea respectivă.

„Înainte de Marconi, trebuia să folosești firele telegrafice pentru a contacta pe cineva. Cu radioul puteai contacta chiar navele, în timp foarte scurt”, a declarat Dave Dyer – președinele Weston-super-Mare Radio Society.

Experimentul lui Marconi a conferit, de asemenea, noii tehnologii a „telegrafiei fără fir” o dimensiune globală care a făcut din radio una dintre principalele forme de comunicare din secolul al XX-lea, scrie Engineering and Technology History Wiki.

1901: Prima recepție transatlantică de semnale radio

La 12 decembrie 1901, Guglielmo Marconi și asistentul său, George Kemp, au auzit clicurile slabe ale codului Morse pentru litera „s” transmisă peste Oceanul Atlantic. Această realizare, prima recepție de semnale radio transatlantice, a condus la progrese considerabile atât în știință, cât și în tehnologie.

Ea a demonstrat că transmisia radio nu este limitată de orizont, ceea ce i-a determinat pe Arthur Kennelly și Oliver Heaviside să sugereze, la scurt timp după aceea, existența unui strat de aer ionizat în atmosfera superioară (stratul Kennelly-Heaviside, denumit în prezent ionosferă).

Invențiile inginerului Edwin Howard Armstrong au fost importante pentru comunicarea fără fir, inclusiv radio sau televiziune. Este important ca aproape fiecare set wireless să utilizeze una sau mai multe dintre evoluțiile sale. De aceea, Edwin Howard Armstrong este numit „inventatorul FM (Modulare de frecvență)”, precum și „tatăl radioului modern”.

În România, postul național de radio a fost inaugurat la 1 noiembrie 1928, la ora 17:00 cu apelul „Alo, Alo aici Radio București, România”, cuvinte rostite de Dragomir Hurmuzescu, promotorul radiofoniei românești.

Dragomir Hurmuzescu, părintele radioului în România

„Alo, alo, aici Radio București”: momentul nașterii radioului în România.

„Radiofonia este de o mare importanță socială, căci se poate adresa unei lumi întregi”, spunea pe atunci Dragomir Hurmuzescu – președintele Societății de Difuziune Radiotelefonică la acea vreme.

Dragomir Hurmuzescu s-a născut în 1865, în București. Provenea dintr-o familie modestă, cu mai mulți copii, în care tatăl lucra într-un oficiu poștal. În vremea liceului, tânărul Hurmuzescu a rămas orfan de tată și pentru a-și ajuta familia, a început să dea meditații la franceză.

S-a înscris la facultatea de Științe din București, iar notele mari și cunoștințele temeinice de limba franceză l-au propulsat la Universitatea Sorbona, Paris.

Întors în țară, a colaborat cu marii chirurgi ai vremii și mulțumită lui Dragomir Hurmuzescu, în România anului 1896, se făceau primele radiografii. A mai fost și profesor la universitățile din Iași și București.

A construit și primele stații de radiodifuziune din țară și, în 1928, Dragomir Hurmuzescu a devenit primul președinte al radioului public din România.

Ziua Mondială a Radioului în 2025, dedicată schimbărilor climatice

Evoluția continuă a efectelor climatice negative, care afectează planeta reprezintă o temă din ce în ce mai importantă la nivel global.

Organizația Națiunilor Unite (ONU) reamintește că 2024 a fost declarat cel mai cald an înregistrat vreodată, iar incendiile au devastat vegetația din California, în timp ce efectele schimbărilor climatice au avut un impact devastator asupra agriculturii din toată lumea.

Pornind de la această preocupare globală, ONU declară că Ziua Mondială a Radioului în 2025 este dedicată schimbărilor climatice, pentru a sprijini posturile de radio din toată lumea în demersurile de informare pe această temă.