Mircea Eliade reprezinta pentru spiritualitatea româneasca una dintre cele mai remarcabile figuri, având o vasta creatie, atât în ceea ce priveste lucrarile stiintifice, cât si pe tarâmul beletristicii.

S-a nascut la 13 martie 1907, ca al doilea fiu al capitanului Gheorghe Ieremia, care, din admiratie pentru Ion Heliade-Radulescu, îsi schimba numele în Eliade; deci, dupa cum se vede, numele i-a fost oarecum predestinat lui Mircea Eliade, acesta ajungând un veritabil savant.

Opera sa, creata de-a lungul a sase decenii, cuprinde nuvele, romane, piese de teatru, literatura memorialistica, lucrari de indianistica, mitologie, folclor, etnografie, sociologie, antropologie, studii de istorie a religiilor.

Lucrarile stiintifice reprezinta o latura importanta a operei lui Mircea Eliade, impresionând mai ales prin varietatea problemelor abordate si prin rigurozitatea cu care le-a tratat.

Ca istoric al religiilor, Eliade a realizat una dintre cele mai cuprinzatoare sinteze ale experientei umane a sacrului, din preisorie pâna în prezent. În acest domeniu reprezentative sunt lucrarile: „Tratat de istorie a religiilor” – Paris, (1949) si „Istoria credintelor si ideilor religioase”” – (publicat în trei volume, în pragul vârstei de optzeci de ani). Tot din acest domeniu îsi sustine doctoratul în anul 1933 cu sinteza “Psihologia meditatiei indiene”” (studiu despre yoga), lucrare care la îndemnul comisiei, va fi publicata anul 1936, într-o noua forma, sub titlul „Yoga, essai sur les origines de la mystique indienne”.

Studiile despre yoga sunt reluate în volumele: „Techniques du yoga” – (1948), „Le yoga”, „Immortalité et liberté” si „Patandjali et le yoga”.

O alta zona a laturii stiintifice din opera lui Eliade, zona sistematic explorata de acesta, este cea a mitologiei, domeniu în care preocuparile sale se interfereaza cu cele ale lui Lucian Blaga, autor care a adus un punct de vedere original în cercetarea mitologiei românesti. Reprezentative în acest domeniu sunt cunoscutele lucrari: „Mitul eternei reîntoarceri”, „Sacru si profan”, „Aspecte ale mitului”, „De la Zamolxis la Genghis-Han” etc..
Prin rigoare si eruditie, prin capacitatea de a pune în valoare esentialul din cercetarea unor documente din cele mai variate domenii, opera stiintifica a lui

Eliade s-a impus atât atentiei cercetatorilor, cât si publicului larg.
Cealalta componenta majora a creatiei lui Mircea Eliade este literatura beletristica, în acest domeniu scriitorul remarcându-se printr-o serie de romane si nuvele remarcabile din punct de vedere valoric. Prin romanele lui Eliade,literatura română a cunoscut, totodata, o sincronizare cu cea europeana.